dojană

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) dojeni (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /do'ʒa.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dojană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dojană dojeni
Articulat dojana dojenile
Genitiv-Dativ dojenii dojenilor
Vocativ dojană dojenilor
  1. observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă.


Traduceri

Referințe