republică

Vezi și : republica

română

Etimologie

Din italiană republica, franceză république.

Pronunție

• AFI: /reˈpu.bli.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului republică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	republică	republici
Articulat	republica	republicile
Genitiv-Dativ	republicii	republicilor
Vocativ	republică	republicilor

1. formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
2. (rar) populația unei astfel de țări.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din republica.

Pronunție

• AFI: /reˈpu.bli.kə/
• AFI: /re.pu.bliˈkə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru republica.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru republica.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru republica.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru republica.

Referințe

• DEX '98 via DEX online