repudia
Etimologie
Din franceză répudier.
Pronunție
- AFI: /re.pu.diˈa/
Verb
| Conjugarea verbului repudia | |
| Infinitiv | a repudia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
repudiez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să repudieze |
| Participiu | repudiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega.
- (v.tranz.) a renunța la o moștenire sau la un legat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online