repudia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză répudier.

Pronunție

  • AFI: /re.pu.di'a/


Verb


Conjugarea verbului
repudia
Infinitiv a repudia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
repudiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să repudieze
Participiu repudiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega.
  2. (v.tranz.) a renunța la o moștenire sau la un legat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe