repugna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză répugner < latină repugnare.

Pronunție

  • AFI: /re.pug'na/


Verb


Conjugarea verbului
repugna
Infinitiv a repugna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să repugne
Participiu repugnat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (livr.) a-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund.


Traduceri

Referințe