oroare

Oroare

română

Etimologie

Din franceză horreur sau italiană orrore < latină horror, -oris.

Pronunție

• AFI: /o'ro̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului oroare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oroare	orori
Articulat	oroarea	ororile
Genitiv-Dativ	ororii	ororilor
Vocativ	'	'

1. sentiment de groază, de dezgust, de repulsie.
2. faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie.

Sinonime

• 1: dezgust, aversiune, groază, scârbă
• 2: repulsie, groază, grozăvie

Antonime

• deliciu

Cuvinte derivate

• horific
• oribil

Traduceri

sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază

bulgară: ужас (български) (užas) m. catalană: terror (català) m. engleză: horror (English) esperanto: hororo (Esperanto) estoniană: õudus (eesti) finlandeză: kauhu (suomi), kammo (suomi), kauhistus (suomi) franceză: horreur (français) f. germană: Horror (Deutsch) m. greacă: φρίκη (Ελληνικά) (fríki) f. indoneziană: horor (Bahasa Indonesia) italiană: orrore (italiano) m.

maghiară: szörnyűség (magyar), rémület (magyar) poloneză: przerażenie (polski) n., groza (polski) f. portugheză: horror (português) m. rusă: ужас (русский) (úžas) m. scoțiană: uamhann (Scots) m., oillt (Scots) f., uabhas (Scots) m., uabhann (Scots) m., sgreamh (Scots) f. spaniolă: horror (español) m. suedeză: skräck (svenska) c. telugu: దారుణం (తెలుగు) (daaruNam) turcă: dehşet (Türkçe), yılgı (Türkçe), korku (Türkçe)

Referințe

• DEX online