Sari la conținut

resimți

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză ressentir (după simți).

Pronunție

  • AFI: /re.sim'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
resimți
Infinitiv a resimți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
resimt, resimț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să resimtă, resimță
Participiu resimțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a simți.
  2. (v.refl.) a simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare.
    Unele efecte se resimt asupra lui.
  3. a se face simțit, a avea repercusiuni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe