resimți
Aspect
Etimologie
Din franceză ressentir (după simți).
Pronunție
- AFI: /re.sim'ʦi/
Verb
Conjugarea verbului resimți | |
Infinitiv | a resimți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
resimt, resimț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să resimtă, resimță |
Participiu | resimțit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a simți.
- (v.refl.) a simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare.
- Unele efecte se resimt asupra lui.
- a se face simțit, a avea repercusiuni.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a simți
|
a avea urmări
|
|