repercuta
Etimologie
Din franceză répercuter.
Pronunție
- AFI: /re.per.kuˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) repercuta | |
| Infinitiv | a (se) repercuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) repercuteze |
| Participiu | repercutat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre unde sonore sau luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce.
- (v.refl.) (fig.) a avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online