Sari la conținut

retenue

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din verbul retenir

Pronunție

  • AFI: /ʁət.ny/


Substantiv

retenue f., invariabil

  1. reținere, reticență, rezervă
  2. (fig.) discreție
    Il ne s'emporte jamais, j'admire sa retenue.

Cuvinte derivate