rezervă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réserve.

Pronunție

  • AFI: /re'zer.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
rezervă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rezervă rezerve
Articulat rezerva rezervele
Genitiv-Dativ rezervei rezervelor
Vocativ rezervă rezervelor
  1. cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit.
  2. cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ.
  3. cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi.
  4. parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.
  5. persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări.
  6. (spec.) (sport) jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție.
  7. obiecție, îndoială, lipsă de încredere.
  8. (jur.) manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declarăvreaexcludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles.
  9. (fig.) prudență, circumspecție; discreție; reticență; (p.ext.) răceală, indiferență; jenă.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe