rezervă

română

Etimologie

Din franceză réserve.

Pronunție

• AFI: /re'zer.və/

Substantiv

Declinarea substantivului rezervă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rezervă	rezerve
Articulat	rezerva	rezervele
Genitiv-Dativ	rezervei	rezervelor
Vocativ	rezervă	rezervelor

1. cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit.
2. cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ.
3. cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi.
4. parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.
5. persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări.
6. (spec.) (sport) jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție.
7. obiecție, îndoială, lipsă de încredere.
8. (jur.) manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles.
9. (fig.) prudență, circumspecție; discreție; reticență; (p.ext.) răceală, indiferență; jenă.

Cuvinte compuse

• rezerve de stat
• rezerve interne
• rezervă-aur
• rezervă lichidă
• rezervă bugetară
• rezervă succesorală, rezervă legală
• rezervă alcalină
• ofițer de rezervă

Locuțiuni

• (loc.adj.) De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană.
• (loc.adv.) Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime.
• Sub toate rezervele = fără nici o garanție.
• Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt.
• (loc.prep.) Sub rezerva... = cu condiția...

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online