retrimite

română

Etimologie

Din re- + a trimite (după franceză renvoyer).

Pronunție

• AFI: /re.tri'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului retrimite
Infinitiv	a retrimite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	retrimit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să retrimită
Participiu	retrimis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui.

Cuvinte derivate

• retrimitere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online