reușită

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană riuscita, franceză réussite.

Pronunție

  • AFI: /re.u'ʃi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
reușită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reușită reușite
Articulat reușita reușitele
Genitiv-Dativ reușitei reușitelor
Vocativ reușită reușitelor
  1. izbândă, succes, realizare.


Traduceri

Anagrame

Referințe