reușită
Etimologie
Din italiană riuscita, franceză réussite.
Pronunție
- AFI: /re.u'ʃi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului reușită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reușită | reușite |
| Articulat | reușita | reușitele |
| Genitiv-Dativ | reușitei | reușitelor |
| Vocativ | reușită | reușitelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online