revendica

română

Etimologie

Din franceză revendiquer. Confer latină vindicare.

Pronunție

• AFI: /re.ven.di'ka/

Verb

Conjugarea verbului revendica
Infinitiv	a revendica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	revendic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să revendice
Participiu	revendicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi.
2. a cere, a pretinde un drept, ca fiind al său.
3. a asuma.

Sinonime

• cere

Cuvinte derivate

• revendicant
• revendicare
• revendicator

Traduceri

a reclama un drept

daneză: kræve (dansk) ebraică: לדרוש (lidrosh) (עברית) engleză: demand (English) finlandeză: vaatia (suomi), tivata (suomi), tiukata (suomi) franceză: exiger (français), revendiquer (français)

neerlandeză: eisen (Nederlands) portugheză: demandar (português) spaniolă: exigir (español) suedeză: kräva (svenska) turcă: gerektirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online