rida

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : riða, ríða, ridà, rīdā

română

Etimologie

Din franceză rider.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
se rida
Infinitiv a se rida
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă ridez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se rideze
Participiu ridat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a căpăta riduri.
    Se ridează la obraz.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





corsicană

(corsu)

Variante

Etimologie

Din latină ridere.

Pronunție

  • AFI: /ˈrida/


Verb

  1. a râde

Cuvinte derivate





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană ríða.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
rida
Activ Pasiv
Infinitiv rida ridas
Prezent rider rids
Perfect red reds
Supin ridit ridits
Imperativ rid
Participiu
Prezent ridande, ridandes
Perfect riden
  1. a călări
    De red genom öknen.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii