rida

Vezi și : riða, ríða, ridà, rīdā

română

Etimologie

Din franceză rider.

Pronunție

• AFI: /ri'da/

Verb

Conjugarea verbului se rida
Infinitiv	a se rida
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă ridez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se rideze
Participiu	ridat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a căpăta riduri.

   Se ridează la obraz.

Sinonime

• (se) cuta, (se) încreți, (se) zbârci, (fam.) (se) smochini, (fig.) (se) boți, (se) brăzda

Cuvinte derivate

• rid
• ridare
• ridat

Traduceri

a face riduri

coreeană: 주름지다 (한국어) croată: borati (hrvatski), nabirati (hrvatski) daneză: krølle (dansk) engleză: wrinkle (English) estoniană: kortsutama (eesti) finlandeză: rypistää (suomi) franceză: froisser (français), rider (français), plisser (français) germană: zerknittern (Deutsch) greacă: ζαρώνω (Ελληνικά) (zaróno)

italiană: raggrinzire (italiano), spiegazzare (italiano) japoneză: しわになる (日本語) (shiwa ni naru) neerlandeză: kreuken (Nederlands) poloneză: pomarszczyć (polski) portugheză: enrugar (português) rusă: морщить (русский) (moršit'), мяться (русский) (mjat'sja) spaniolă: arrugar (español) suedeză: vecka (svenska), rynka (svenska), skrynkla (svenska) turcă: buruşturmak (Türkçe); buruşmak (Türkçe), kırışmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

corsicană

(corsu)

Variante

• ride

Etimologie

Din latină ridere.

Pronunție

• AFI: /ˈrida/

Verb

1. a râde

Cuvinte derivate

• risa

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din nordică veche ríða.

Pronunție

•  audio^fișier

Verb

Conjugarea verbului rida
	Activ	Pasiv
Infinitiv	rida	ridas
Prezent	rider	rids
Perfect	red	reds
Supin	ridit	ridits
Imperativ	rid
Participiu
Prezent	ridande, ridandes
Perfect	riden

1. a călări

   De red genom öknen.

Cuvinte derivate

• berida
• ridning
• ritt

Cuvinte compuse

• ridbyxor
• ridhjälm
• ridhus
• ridjacka
• ridpiska
• ridskola
• ridstövel

Cuvinte apropiate

• häst

Expresii

• rida in