călări

română

Etimologie

Din călare.

Pronunție

• AFI: /kə.lə'ri/

Verb

Conjugarea verbului călări
Infinitiv	a călări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	călăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să călărească
Participiu	călărit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a merge călare.
2. (v.tranz.) a mâna calul stând călare pe el; a încăleca.

Cuvinte derivate

• călărit

Traduceri

a merge călare

engleză: ride (English) germană: reiten (Deutsch)

islandeză: ríða (íslenska) suedeză: rida (svenska)

Anagrame

• raclai

Referințe

• DEX online: „călări”
• DEX '98 via DEX online