călări

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din călare.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
călări
Infinitiv a călări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
călăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să călărească
Participiu călărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a merge călare.
  2. (v.tranz.) a mâna calul stând călare pe el; a încăleca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe