rihtuitoare
română
Etimologie
Din rihtuitor.
Pronunție
- AFI: /rih.tu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rihtuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rihtuitoare | rihtuitoare |
| Articulat | rihtuitoarea | rihtuitoarele |
| Genitiv-Dativ | rihtuitoarei | rihtuitoarelor |
| Vocativ | rihtuitoareo | rihtuitoarelor |
- persoană care rihtuiește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online