Sari la conținut

rihtuitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rihtuitor.

Pronunție

  • AFI: /rih.tu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rihtuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rihtuitoare rihtuitoare
Articulat rihtuitoarea rihtuitoarele
Genitiv-Dativ rihtuitoarei rihtuitoarelor
Vocativ rihtuitoareo rihtuitoarelor
  1. persoană care rihtuiește.


Traduceri

Referințe