Sari la conținut

rihtuitor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a rihtui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /rih.tu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rihtuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rihtuitor rihtuitori
Articulat rihtuitorul rihtuitorii
Genitiv-Dativ rihtuitorului rihtuitorilor
Vocativ rihtuitorule rihtuitorilor
  1. persoană care rihtuiește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe