rindeluit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a rindelui.

Pronunție

  • AFI: /rin.de.lu'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
rindeluit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rindeluit rindeluite
Articulat rindeluitul rindeluitele
Genitiv-Dativ rindeluitului rindeluitelor
Vocativ rindeluitule rindeluitelor
  1. rindeluire.


Traduceri

Anagrame

Referințe