rindelui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rindea + sufixul -ălui.

Pronunție

  • AFI: /rin.de.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
rindelui
Infinitiv a rindelui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rindeluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rindeluiască
Participiu rindeluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe