ringmaster
(English)
Etimologie
Din ring („inel”) + master („stăpân, maistru”).
Pronunție
- AFI: /ˈɹɪŋˌmɑːstə(ɹ)/
Substantiv
ringmaster, pl. ringmasters
Cuvinte apropiate
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to ringmaster | |
| Infinitiv | to ringmaster |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
ringmasters |
| Trecut simplu | ringmastered |
| Participiu trecut | ringmastered |
| Participiu prezent | ringmastering |
- a acționa ca maestru de manej
- (fig.) a controla
Sinonime
- 2: control