ringmaster

engleză

(English)

Etimologie

Din ring („inel”) + master („stăpân, maistru”).

Pronunție

• AFI: /ˈɹɪŋˌmɑːstə(ɹ)/

Substantiv

ringmaster, pl. ringmasters

1. maestru de manej

Cuvinte apropiate

• ring

Vezi și

• circus
• master of ceremonies

Verb

Conjugarea verbului to ringmaster
Infinitiv	to ringmaster
Prezent simplu pers. 3 sg.	ringmasters
Trecut simplu	ringmastered
Participiu trecut	ringmastered
Participiu prezent	ringmastering

1. a acționa ca maestru de manej
2. (fig.) a controla

Sinonime

• 2: control

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary