ringmaster

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din ring („inel”) + master („stăpân, maistru”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɹɪŋˌmɑːstə(ɹ)/


Substantiv

ringmaster, pl. ringmasters

  1. maestru de manej

Cuvinte apropiate

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to ringmaster
Infinitiv to ringmaster
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ringmasters
Trecut simplu ringmastered
Participiu trecut ringmastered
Participiu prezent ringmastering
  1. a acționa ca maestru de manej
  2. (fig.) a controla

Sinonime

Referințe