Sari la conținut

ritologie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ritologie.

Pronunție

  • AFI: /ri.to.lo'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ritologie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ritologie invariabil
Articulat ritologia invariabil
Genitiv-Dativ ritologiei invariabil
Vocativ ritologie invariabil
  1. ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul, ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter regulat, referitoare la superstiții și credințe tradiționale.


Traduceri

Referințe