rugăminte

română

Etimologie

Din a ruga + sufixul -ământ.

Pronunție

• AFI: /ru.gə'min.te/

Substantiv

Declinarea substantivului rugăminte
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rugăminte	rugăminți
Articulat	rugămintea	rugămințile
Genitiv-Dativ	rugăminții	rugăminților
Vocativ	rugăminte	rugăminților

1. cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online