rulură
română
Etimologie
Din franceză roulure.
Pronunție
- AFI: /ru'lu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rulură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rulură | ruluri |
| Articulat | rulura | rulurile |
| Genitiv-Dativ | rulurii | rulurilor |
| Vocativ | rulură | rulurilor |
- defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online