rumegătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a rumega + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ru.me.gə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rumegătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rumegătură rumegături
Articulat rumegătura rumegăturile
Genitiv-Dativ rumegăturii rumegăturilor
Vocativ rumegătură rumegăturilor
  1. ceea ce a fost rumegat, hrană rumegată.
  2. rumeguș.


Traduceri

Referințe