rumeguș

română

Etimologie

Din a rumega + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /ru.meˈɡuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului rumeguș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rumeguș	invariabil
Articulat	rumegușul	invariabil
Genitiv-Dativ	rumegușului	invariabil
Vocativ	rumegușule	invariabil

1. (colectiv) deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sugrume

Referințe

• DEX '98 via DEX online