Sari la conținut

rutina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză routiner.

Pronunție

  • AFI: /ru.ti'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) rutina
Infinitiv a (se) rutina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) rutinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) rutineze
Participiu rutinat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a capăta rutină.


Traduceri

Anagrame

Referințe