răufăcătoare

română

Etimologie

Din răufăcător.

Pronunție

• AFI: /rəw.fə.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răufăcătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răufăcătoare	răufăcătoare
Articulat	răufăcătoarea	răufăcătoarele
Genitiv-Dativ	răufăcătoarei	răufăcătoarelor
Vocativ	răufăcătoareo	răufăcătoarelor

1. persoană care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcătoare de rele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online