sabla

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sabler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
sabla
Infinitiv a sabla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sablez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sableze
Participiu sablat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curăța, a netezi sau a facedevină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină *saburra.

Pronunție

  • AFI: /ˈsaβlo/


Substantiv

sabla f., (invariabil)

  1. nisip

Sinonime