sabla

română

Etimologie

Din franceză sabler.

Pronunție

• AFI: /sa'bla/

Verb

Conjugarea verbului sabla
Infinitiv	a sabla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sablez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sableze
Participiu	sablat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat.

Cuvinte derivate

• sablant
• sablare
• sablat
• sablator

Cuvinte apropiate

• sablaj
• sable
• sableză
• sabloză

Traduceri

a supune unei operații de curățare sau netezire cu ajutorul unui jet de nisip

engleză: sandblast (English) finlandeză: hiekkapuhaltaa (suomi) franceză: sabler (français) italiană: sabbiare (italiano)

poloneză: piaskować (polski) suedeză: sandblästra (svenska) turcă: kum püskürterek temizlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină *saburra.

Pronunție

• AFI: /ˈsaβlo/

Substantiv

sabla f., (invariabil)

1. nisip

Sinonime

• arena, sorra