satisfacere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din satisface.

Pronunție

  • AFI: /sa.tis'fa.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
satisfacere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ satisfacere satisfaceri
Articulat satisfacerea satisfacerile
Genitiv-Dativ satisfacerii satisfacerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a satisface și rezultatul ei.


Cuvinte derivate


Traduceri