scalpa

română

Etimologie

Din franceză scalper. Confer engleză scalp < latină scalpere ("a tăia").

Pronunție

• AFI: /skal'pa/

Verb

Conjugarea verbului scalpa
Infinitiv	a scalpa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scalpez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scalpeze
Participiu	scalpat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva.

Cuvinte derivate

• scalpare
• scalpat

Cuvinte apropiate

• scalp
• scalpel
• scalpete

Traduceri

a lipsi de scalp

cehă: skalpovat (čeština) engleză: scalp (English) esperanto: skalpi (Esperanto) estoniană: skalpeerima (eesti) finlandeză: viedä päänahka (suomi) franceză: scalper (français) germană: skalpieren (Deutsch) greacă: γδέρνω κρανίο (Ελληνικά) (udéro kranío)

italiană: fare lo scalpo (italiano), scotennare (italiano) maghiară: skalpol (magyar), megskalpol (magyar) poloneză: skalpować (polski) portugheză: escalpelar (português) spaniolă: arrancarle la cabellera (español) suedeză: skalpera (svenska) turcă: kafa derisini yüzmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online