scurmătură

română

Etimologie

Din a scurma + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /skur.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scurmătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scurmătură	scurmături
Articulat	scurmătura	scurmăturile
Genitiv-Dativ	scurmăturii	scurmăturilor
Vocativ	scurmătură	scurmăturilor

1. faptul de a scurma.
2. (concr.) loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online