scuturătură

română

Etimologie

Din a scutura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /sku.tu.rəˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scuturătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scuturătură	scuturături
Articulat	scuturătura	scuturăturile
Genitiv-Dativ	scuturăturii	scuturăturilor
Vocativ	scuturătură	scuturăturilor

1. faptul de a (se) scutura.
2. mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare.
3. dereticare, curățenie.
4. scuturatul pomilor (ca să cadă fructele).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online