scutura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *excutulare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
scutura
Infinitiv a scutura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scutur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scuture
Participiu scuturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a facecadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el.
  2. (v.refl.) a se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc.
  3. (v.intranz.) a face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă.
  4. (v.tranz.) (fig.) a arunca, a lepăda, a îndepărta ceva.
  5. (v.refl.) a scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast.
  6. (v.refl. tranz.) a rămâne sau a facerămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a facecadă, a (se) împrăștia.
  7. (v.refl.) a se desprinde și a cădea.
    Se scuturau frunzele.
  8. (v.tranz. și intranz.) a mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita.
  9. (v.refl.) a se cutremura din tot corpul.
  10. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a critica sau a certa aspru.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani
  • (tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva
  • (tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri


Traduceri

Anagrame

Referințe