seconda

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză seconder < latină secundare.

Pronunție

  • AFI: /se.konˈda/


Verb


Conjugarea verbului
seconda
Infinitiv a seconda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
secondez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să secondeze
Participiu secondat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva în acțiunile sale.
  2. (v.tranz.) (muz.) a acompania.


Traduceri

Etimologie

Din seconda.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru seconda.

Referințe