semănătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a semăna + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /se.mə.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
semănătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semănătură semănături
Articulat semănătura semănăturile
Dativ-Genitiv semănăturii semănăturilor
Vocativ semănătură semănăturilor
  1. însămânțare.
  2. (la pl.) plante ieșite din sămânța semănată.
  3. loc, teren însămânțat.


Traduceri

Referințe