semănătură

română

Etimologie

Din a semăna + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /se.mə.nə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului semănătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	semănătură	semănături
Articulat	semănătura	semănăturile
Genitiv-Dativ	semănăturii	semănăturilor
Vocativ	semănătură	semănăturilor

1. însămânțare.
2. (la pl.) plante ieșite din sămânța semănată.
3. loc, teren însămânțat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online