sfâșietură

română

Etimologie

Din a sfâșia + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /sfɨ.ʃi.e'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sfâșietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfâșietură	sfâșieturi
Articulat	sfâșietura	sfâșieturile
Genitiv-Dativ	sfâșieturii	sfâșieturilor
Vocativ	sfâșietură	sfâșieturilor

1. locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online