sfâșietură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a sfâșia + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /sfɨ.ʃi.e'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfâșietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfâșietură sfâșieturi
Articulat sfâșietura sfâșieturile
Dativ-Genitiv sfâșieturii sfâșieturilor
Vocativ sfâșietură sfâșieturilor
  1. locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere.


Traduceri

Referințe