bici
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) biči.
Pronunție
- AFI: /biʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului bici | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bici | bice |
| Articulat | biciul | bicele |
| Genitiv-Dativ | biciului | bicelor |
| Vocativ | biciule | bicelor |
- (adesea fig.) obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă.
- lovitură dată cu obiectul descris mai sus.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online