sfănțuitoare
română
Etimologie
Din sfănțuitor.
Pronunție
- AFI: /sfən.ʦu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfănțuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfănțuitoare | sfănțuitoare |
| Articulat | sfănțuitoarea | sfănțuitoarele |
| Genitiv-Dativ | sfănțuitoarei | sfănțuitoarelor |
| Vocativ | sfănțuitoareo | sfănțuitoarelor |
- (fam.) persoană care sfănțuiește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online