sfănțuitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /sfən.ʦu.i'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfănțuitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfănțuitor | sfănțuitori |
| Articulat | sfănțuitorul | sfănțuitorii |
| Genitiv-Dativ | sfănțuitorului | sfănțuitorilor |
| Vocativ | sfănțuitorule | sfănțuitorilor |
- (fam.) persoană care sfănțuiește.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online