sfănțui

română

Etimologie

Din sfanț + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /sfən.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului sfănțui
Infinitiv	a sfănțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfănțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfănțuiască
Participiu	sfănțuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (fam.) a mitui.
2. (v.tranz.) a lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva.

Cuvinte derivate

• sfănțuială
• sfănțuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online