sfincter

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză, latină sphincter.

Pronunție

  • AFI: /'sfink.ter/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfincter
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfincter sfinctere
Articulat sfincterul sfincterele
Genitiv-Dativ sfincterului sfincterelor
Vocativ sfincterule sfincterelor
  1. mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare.


Traduceri

Referințe