shriek
engleză
(English)
Etimologie
Din forma ieșită din uz shrick (1567), shreke, variantă a formelor vechi screak, skricke (înainte de 1500) < engleză medie scrycke. Inevitabil dintr-o limbă scandinavă (confer suedeză skrika și islandeză skríkja) < proto-germanică *skrīkjanan.
Pronunție
- AFI: /ʃriːk/
Substantiv
shriek, pl. shrieks
- țipăt, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, răcnet
- I heard a loud shriek coming from the barn.
- (în Anglia; argou) punct de exclamație, semnul exclamației, semnul exclamării
Sinonime
- 1: scream, screech
- 2: (lingv.) exclamation mark
Cuvinte derivate
Verb
| Conjugarea verbului to shriek | |
| Infinitiv | to shriek |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
shrieks |
| Trecut simplu | shrieked |
| Participiu trecut | shrieked |
| Participiu prezent | shrieking |