Sari la conținut

shriek

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din forma ieșită din uz shrick (1567), shreke, variantă a formelor vechi screak, skricke (înainte de 1500) < engleză medie scrycke. Inevitabil dintr-o limbă scandinavă (confer suedeză skrika și islandeză skríkja) < proto-germanică *skrīkjanan.

Pronunție


Substantiv

shriek, pl. shrieks

  1. țipăt, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, răcnet
    I heard a loud shriek coming from the barn.
  2. (în Anglia; argou) punct de exclamație, semnul exclamației, semnul exclamării

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to shriek
Infinitiv to shriek
Prezent simplu
pers. 3 sg.
shrieks
Trecut simplu shrieked
Participiu trecut shrieked
Participiu prezent shrieking
  1. a țipa, a striga, a urla, a zbiera, a răcni
    An owl shrieked in the night.

Sinonime

Anagrame

Referințe