silf

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sylphe < latină sylphus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
silf
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ silf silfi
Articulat silful silfii
Genitiv-Dativ silfului silfilor
Vocativ silfule silfilor
  1. (în mitologia popoarelor germanice) duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe