triunghi

română

Etimologie

Din tri- + unghi (după franceză triangle).

Pronunție

• AFI: /triˈungʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului triunghi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	triunghi	triunghiuri
Articulat	triunghiul	triunghiurile
Genitiv-Dativ	triunghiului	triunghiurilor
Vocativ	triunghiule	triunghiurilor

1. poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne.
2. grup de trei (sau de mai multe) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare, dacă ar fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi.
3. (muz.) trianglu.

Cuvinte derivate

• triunghiular

Traduceri

Traduceri

engleză: triangle (English)

neerlandeză: driehoek (Nederlands)

Referințe

• DEX '98 via DEX online