sipet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă sepet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sipet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sipet sipete
Articulat sipetul sipetele
Genitiv-Dativ sipetului sipetelor
Vocativ sipetule sipetelor
  1. cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe