sluțitură

română

Etimologie

Din a sluți + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /slu.ʦi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sluțitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sluțitură	sluțituri
Articulat	sluțitura	sluțiturile
Genitiv-Dativ	sluțiturii	sluțiturilor
Vocativ	sluțitură	sluțiturilor

1. ființă schiloadă, diformă sau, (p.ext.), foarte urâtă; pocitanie, sluțenie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online