sluțitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a sluți + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /slu.ʦi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sluțitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sluțitură sluțituri
Articulat sluțitura sluțiturile
Genitiv-Dativ sluțiturii sluțiturilor
Vocativ sluțitură sluțiturilor
  1. ființă schiloadă, diformă sau, (p.ext.), foarte urâtă; pocitanie, sluțenie.


Traduceri

Referințe