smiorcăit
Etimologie
Din a smiorcăi.
Pronunție
- AFI: /smjor.kəˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului smiorcăit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | smiorcăit | smiorcăituri |
| Articulat | smiorcăitul | smiorcăiturile |
| Genitiv-Dativ | smiorcăitului | smiorcăiturilor |
| Vocativ | smiorcăitule | smiorcăiturilor |
- faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a smiorcăi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului smiorcăit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | smiorcăit | smiorcăiți |
| Feminin | smiorcăită | smiorcăite |
| Neutru | smiorcăit | smiorcăite |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online