plângăreț

română

Etimologie

Din a plânge + sufixul -ăreț.

Pronunție

• AFI: /plɨn.gə'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului plângăreț
	Singular	Plural
Masculin	plângăreț	plângăreți
Feminin	plângăreață	plângărețe
Neutru	plângăreț	plângărețe

1. care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios.
2. (despre voce, glas etc.) care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online