splendoare

română

Etimologie

Din franceză splendeur < latină splendor.

Pronunție

• AFI: /splen'do̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului splendoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	splendoare	splendori
Articulat	splendoarea	splendorile
Genitiv-Dativ	splendorii	splendorilor
Vocativ	splendoare	splendorilor

1. frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție.
2. (concr.) obiect, ființă, fenomen etc. splendid.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online