splendoare
Etimologie
Din franceză splendeur < latină splendor.
Pronunție
- AFI: /splen'do̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului splendoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | splendoare | splendori |
| Articulat | splendoarea | splendorile |
| Genitiv-Dativ | splendorii | splendorilor |
| Vocativ | splendoare | splendorilor |
- frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție.
- (concr.) obiect, ființă, fenomen etc. splendid.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online