splendoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză splendeur < latină splendor.

Pronunție

  • AFI: /splen'do̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
splendoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ splendoare splendori
Articulat splendoarea splendorile
Genitiv-Dativ splendorii splendorilor
Vocativ splendoare splendorilor
  1. frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție.
  2. (concr.) obiect, ființă, fenomen etc. splendid.


Traduceri

Referințe