seamăn

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a semăna (derivat regresiv).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
seamăn
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ seamăn semeni
Articulat seamănul semenii
Genitiv-Dativ seamănului semenilor
Vocativ seamănule semenilor
  1. cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om).

Locuțiuni

Expresii

  • A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare


Traduceri

Anagrame

Referințe